Goliciuni de iulie (2017)

Salut!

A sosit și ultima lună de vară și iată că am sosit și eu cu goliciunile lunii. Cu toate că am fost și în concediu și am stat mult pe-acasă, am reușit să consum multe multe cosmetice!

CYMERA_20170801_200713

  • am gelul de duș Rio Cocktail de prin septembrie, anul trecut. L-am folosit de câteva ori și văzând că efectul răcoritor e foarte intens, am zis să-l las pentru vara asta. Vara a venit, eu l-am folosit o dată, de două ori, de enșpe ori și am constatat că e cam slabă aroma sa, o aromă de mojito diluat. Așa că i-am cam zis pas și l-am turnat în flaconul de săpun lichid și am și acum puțin. Dar sticla fiind goală… a mers la goliciuni;
  • gelul de duș Dove a fost cumpărat anul trecut, în decembrie, din Carrefour Park Lake. Știam că mamei încă îi plac gelurile Dove, așa că am pus gheara pe el. Până la urmă nu ne-a mai plăcut nici mie nici ei, mai ales mie, care nu mai suport aproape deloc aromele dulci. A mers și el în flaconul de săpun lichid, dar înaintea celui de la Avon;
  • micuțenia aia de la Yves Rocher a venit drept cadou la o revistă. Am cumpărat revista dintr-un impuls, dar gelul (cu mango) a fost chiar fain, aroma era intensă și produsul era într-adevăr concentrat. Nu cred că aș plăti prețul întreg totuși;
  • micuțenia și mai mică e gelul de duș pe care l-am avut la Sinaia. A mai ajuns pentru fix două folosiri. Cred că am devenit mare #FanLOccitane, dar sincer vorbind (ca întotdeauna), prețurile sunt foarte mari chiar și pentru miniaturi;
  • am mai consumat o sticluță din gelul meu preferat (sau unul dintre ele), Séduis Moi de la Bourjois. E a treia oară la mine în baie și mă pregătesc intens (adică folosesc cu spor ce am la baie) pentru o nouă „rundă”. Miroase aboslut divin!

CYMERA_20170801_200144

  • doamnelor și domnilor, Head&Shoulders! Nu mai are nevoie de nicio prezentare!
  • am consumat și un șampon uscat de la Balea. Mirosea bine, a vanilie, își făcea treaba, merită banii. Mi se pare mai bun decât Batiste;
  • unul dintre deodorantele mele preferate, am mai zis. Dove Invisible. Acum am o miniatură Rexona, dar cel mai probabil voi reveni la Dove. Sunt prea bune!
  • apa de toaletă Rose Reverie de la H&M miroase cam ca Amor Amor Forbidden Kiss de la Cacharel, doar că prețul e de două ori mai mic. Miroase fain, a ceva trandafir, puțin sâmbure de ceva, puii mei, nuci, chestii. Miroase bine, în orice caz. L-am folosit seara, după duș. Pe textile își păstrează aroma chiar și zile întregi;

CYMERA_20170801_200344

  • am prostul obicei de a începe o cremă depilatoare și de a nu o consuma. Astfel am la goliciuni două creme și în fiecare mai am câte puțin, dar pentru că au trecut multe luni de când le-am deschis, mi-e teamă să le mai pun pe piele. Își fac treaba impecabil. Ambele. Recomand Farmec cu toată inima;
  • aceeași problemă și cu masca la pliculeț. De obicei, un pliculeț îmi ajunge pentru două-trei folosiri, dar iete că de data asta nu am folosit-o pe toată. Au trecut, la fel, câteva luni de când am deschis pliculețul, așa că nu o mai pun pe față.

CYMERA_20170801_201402

  • o nouă micelară Garnier. Nu mai e nimic de spus despre ea. E preferata mea;
  • crema Idéalia de la Vichy, varianta matifiantă. Am folosit-o luni bune, mi-a plăcut mult. Acum folosesc Gerovital Happiness cu afine care e minunată, așa că nu plănuiesc să plătesc prea curând aproape 100 de lei pentru o cremă de față de la Vichy;
  • am primit crema cu SPF 50 de la LRP acum doi ani, de la Cami și chiar am folosit-o intens o perioadă. A mai rămas un strop care s-a separat și a fost nevoie să o transfer la goliciuni;
  • am luat micuța cremă de mâini cu Moringa pentru mama, dar am folosit-o și eu de câteva ori. Despre The Body Shop, mai ales gama cu Moringa, numai de bine. Atât am avut de zis.

CYMERA_20170801_201703

  • am și câteva produse de machiaj! Mascara False Lash Wings Sculpt de la L’Oréal a fost un produs bun, dar se demachia cam greu, ce-i drept;
  • despre mascara Volume Glamour de la Bourjois am vorbit într-un articol (aveți opțiunea de search undeva în stânga). Mi-a plăcut și el mult de tot;
  • am iubit cu pasiune rujul Peach Club de la Bourjois. Aproape doi ani. Dar am renunțat la el pentru că deja era vechi și aproape gol. Am din nou Olé Flamingo și asta mă consolează;
  • am luat rujul de la Nyx în decembrie, din Park Lake. De atunci l-am folosit intens. Mi-a plăcut enorm de mult culoarea și efectul. Dar se consumase, nu mai lăsa pe buze decât o urmă ușor colorată. Nu exclud posibilitatea de a cumpăra unul nou cândva.

Și cam astea au fost goliciunile mele! Voi cum stați?

Pupicici!

Rujul meu perfect: Bourjois Rouge Edition Velvet

Guess who’s back? 😀

De luni de zile am promis un review pentru rujurile mele frumoase și catifelate și iată că în sfârșit a venit ziua cea mare!

20160222_154842

*stânga: Peach Club, dreapta: Olé Flamingo

Am făcut o pasiune pentru rujurile catifelate și rezistente de la Bourjois încă de vara trecută și trebuia să am și eu unul. Și dă-i. Și caută swatch-uri. Și caută păreri. Și întreabă fetele pe facebook. După multe căutări, m-am hotărât la o nuanță frumoasă, pentru vară. 05, Olé Flamingo. Ok ok, eu m-am hotărât, dar de unde îl iau? Eu în oraș nu am produse Bourjois. De pe net nu cumpăr. Am hotărât să îl cumpăr când plec în concediu, ca să îl am la munte, să mă fac și eu frumoasă.

Zis și… nefăcut, că parfumeriile se deschideau la 9 parcă și eu la 10 aveam tren. Drumul de la parfumerie la gară fiind de aproape o oră. Plus timpul pierdut în magazin… deci nu. Și atunci… a venit ideea. Duduiu are Sephora în oraș, așa că l-am rugat pe el să îl ia.

Și iată cum am reușit să pun gheara pe minunăție.

Cu 04, Peach Club, alta a fost povestea. Olé Flamingo mă dăduse cu rotițele în sus în asemenea hal încât trebuia să mai am încă o nuanță. Așa că la următoarea vizită la București mi-am propus să îmi mai cumpăr un ruj. Acum știam clar că vreau un portocaliu și Peach Club era cel mai frumos din câte văzusem eu pe Pinterest și bloguri. Am intrat în Douglas, am vorbit cu doamna care era acolo, și-a ales mama rujul (care o să apară curând tot la rujuri perfecte) și apoi ne-am îndreptat spre standul Bourjois, unde am swatchuit rapid pentru confirmare mai mult. Doamna care ne-a ajutat și cu rujul mamei încerca să îmi spună că e foarte rezistent, că nu știu ce, dar i-am zis că mai am unul și știu cum e, așa că nu am încercat mai multe, am rugat-o să mi-l caute pe-acela.

Acum că am bătut câmpii cu poveștile celor două rujuri… să povestesc și despre ele, nu?

Bun. Sunt rujuri lichide, cu finish mat, foarte catifelate și foarte rezistente. Asta promit ele, asta oferă. Aș putea să închei chiar aici review-ul, pentru că în câteva cuvinte le-am descris perfect. Dar hai să detaliez un pic.

  • se aplică ușor datorită bețișorului clasic, ca pentru glossuri și datorită consistenței cremoase și lejere.
  • pigmentația e puternică, mai ales la cel roz. Cel portocaliu e puuuțin mai transparent și am nevoie de două straturi fine;
  • în momentul aplicării sunt lucioase, ca apoi (2-3 minute) să fie complet mate;
  • aspectul e unul mat-natural, nu mat-ghips (place descrierea mea, așa-i?);
  • numele Velvet li se potrivește perfect, pentru că au un aspect catifelat pe buze, dar se și simt la fel. Nu se lipesc buzele și nu simt că aș avea o vopsea aplicată pe buze. Efectiv sunt lejere ca apa. Nu le simt. Aproape deloc;
  • NU sunt rezistente la transfer. Adică pătează. E singurul dezavantaj, dar trec cu cea mai mare ușurință peste el, pentru că prefer să nu fie rezistente la transfer decât să se simtă ca vopseaua;
  • Rezistența pe buze e totuși uriașă. Zilele trecute am purtat Olé Flamingo de dimineața (aproximativ 9.40 dimineața) până seara când am venit de la serviciu. Asta în condițiile în care am mâncat, am băut un kefir, am băut apă și am ronțăit și ceva mandarine. Ei bine, a rezistat fără retușuri. Nu același lucru pot să îș spun despre fratele lui, Peach Club. Rezistența lui e mai micuță, dispare de pe mijlocul buzelor dacă mănânc. Dar nu mă deranjează, îl pot retușa fără probleme;
  • usucă buzele? Cam le usucă, dar nu rău. Dacă aplic un strat fin de balsam cu câteva minute înainte să folosesc rujul, nu am probleme.

Poze poze poze! Iacătă și poze! Le-am făcut cu bltz-ul pe toate, pentru că lumina nu m-a ajutat deloc. Dar nuanțele rujurilor sunt fidele, așa că nu e nicio problemă.

Această prezentare necesită JavaScript.

Concluzia mea e simplă: le iubesc și când va fi nevoie, le voi recumpăra. Rozaliul e deja pe sfârșite… :)) Mai greu mi se întâmplă să consum un ruj, dar iată că se mai întâmplă și minuni.

Voi le-ați încercat până acum?

Pupicici!